Tusea convulsivă
De la mijlocul anului 2023 mai multe state membre EU/EEA (Belgia, Croaţia, Danemarca, Spania, Suedia, Norvegia) au raportat la ECDC creșterea numărului de cazuri de tuse convulsivă care a continuat și în anul 2024, unele ţări comunicând şi decese (Cehia, Olanda, Spania şi Grecia). Trendul ascendent al numărului de cazuri afectează toate grupele de vârstă, marea majoritate a fiind înregistrate, însă, la 15-19 ani.
În România, până la data de 10.04.2024, au fost raportate 71 cazuri confirmate clinic, de 4 ori mai multe față de numărul înregistrat în tot anul 2023 (16) și reprezentând 76% din media anuală de 93 cazuri din cei 5 ani pre-pandemici (2015-2019). Cele mai multe cazuri au avut debutul în luna februarie.
Spre deosebire de tendința generală observată în EU/EEA, în România cei mai afectați continuă să fie copiii mici (0-4 ani) (63%), fapt corelat cu acoperirea vaccinală foarte scăzută. Aproape 80% dintre cazuri nu aveau nici o doză de vaccin în antecedente. Dintre aceștia, pentru 46% a fost menționat refuzul sau neprezentarea.
În anul 2024 în județul Neamț au fost raportate 4 cazuri, la copii nevaccinați cu vârste cuprinse între 6 luni și 8 ani și 4 luni, din comunități numeroase de adulți și copiii nevaccinați sau la care statusul vaccinal este necunoscut. În anul 2023 a fost înregistrat un caz. Iar în perioada 2019-2022 nu a fost raportat nici un caz. Menționăm faptul că, în județul Neamț, în anul 2024 au fost înregistrate mai multe cazuri decât media anuala din cei 5 ani pre-pandemici.
Tusea convulsivă (pertussis) este o boală extrem de infecțioasă care afectează plămânii și căile respiratorii cauzată de o bacterie care se găsește în gura, nasul și gâtul persoanei infectate. Este cunoscută și sub denumirea populară de tuse măgărească.
Simptomele apar de obicei după 7-10 zile de la infectare, însă pot apărea chiar și după 21 de zile. Inițial, simptomele sunt asemănătoare cu cele ale unei răceli obișnuite (strănut, guturai, febră și tuse ușoară). În decurs de două săptămâni, tusea se agravează, cu episoade numeroase și rapide, urmate de un suflu caracteristic sau de un sunet ascuțit datorat inhalării convulsive a aerului. Aceste episoade se finalizează adesea cu expectorarea de mucus vâscos și transparent, urmată adesea de vărsături. La început apar noaptea, devenind apoi din ce în ce mai frecvente în timpul zilei, și pot dura 1-2 luni. La sugarii mici, este posibil ca sunetul convulsiv să nu apară, iar accesele de tuse pot fi urmate de scurte perioade de apnee. După această fază, accesele de tuse devin din ce în ce mai rare și mai puțin severe, iar sugarul se însănătoșește treptat (aceasta poate dura până la trei luni). Adolescenții, adulții sau copiii parțial imunizați au, în general, simptome mai ușoare sau oarecum diferite. În cadrul acestor grupuri, precum și la sugarii foarte mici, tusea convulsivă este mai dificil de diagnosticat.
Cele mai grave forme de tuse convulsivă se manifestă la sugari. Tusea convulsivă este extrem de periculoasă pentru un sugar în primele 6 luni de viață, mai ales la cei nevaccinați sau ale căror mame nu au fost vaccinate. Printre complicații se numără pneumonia, encefalopatia (o boală a creierului), convulsiile și chiar decesul. La copii mici este necesară spitalizarea în aproape jumătate din cazuri. Aproape un sfert dintre sugari ajung să facă pneumonie, ca o complicație a bolii, iar un bebeluș din 100 pierde lupta cu viața din cauza acestei boli.
Tusea convulsivă se răspândește de la o persoană la alta prin tuse, strănut sau contact apropiat. O persoană cu tuse convulsivă poate răspândi boala pe o perioadă de până la 3 săptămâni după apariţia acesteia. Tusea convulsivă poate fi răspândită și de o persoană care prezintă doar o formă ușoară a bolii sau de o persoană infectată care nu are niciun fel de simptome. Orice persoană nevaccinată cu vaccinul antipertussis sau care nu are situația vaccinărilor la zi riscă să contracteze boala.

Antibioticele pot fi utilizate pentru a trata tusea convulsivă și pentru a preveni răspândirea în continuare a bolii. Cu toate acestea, pentru o eficiență maximă, tratamentul trebuie administrat încă de la primele semne ale bolii, în prima sau a doua săptămână, înainte de apariția episoadelor numeroase și rapide de tuse. De asemenea, este necesară instituirea profilaxiei tuturor contacților familiali si a altor contacți apropiați, în primele 21 zile de la debutul cazului.
Cel mai important mod de a preveni tusea convulsivă este printr-un program complet de imunizare. Vaccinul antipertussis este administrat copiilor la vârsta de 2, 4 și 11 luni, în cabinetul medicului de familie, conform Schemei Naționale de Vaccinare simultan cu vaccinul împotriva difteriei, tetanosului, poliomielitei, Haemophilus influenzae și hepatitei B (vaccinul hexavalent). La vârsta de 6 ani se administrează doza de rapel împreună cu vaccinul împotriva difteriei, tetanosului și poliomielitei (vaccinul tetravalent). La vârsta de 14 ani se administrează o nouă doză de rapel împreună cu vaccinul împotriva difteriei și tetanosului.
Pentru că nici boala în sine și nici dozele de vaccin nu oferă imunitate pe viață, este esențial să se respecte o schemă corectă de rapeluri.
Se recomandă doze de rapel pentru adolescenți, adulți și femei în timpul sarcinii, care protejează temporar și copilul după naștere. Se pot administra doze de rapel imediat după naștere în cazul femeilor neprotejate, pentru a reduce riscul transmiterii bolii la nou-născut.
Contactați medicul dumneavoastră de familie și pediatrul privind schema de vaccinare pentru copii și adulți de vaccinare și pentru a afla informații suplimentare despre vaccinurile antipertussis.

DSP Neamt